Poliomielita

·       Boala infectocontagioasă

·       Virusurile poliomielitice, tip 1, 2 și 3 (paralizia infantilă / boala Heine-Medin)

·       Determina o infecție sistemică, afectează SNC cu apariția de paralizii, secundare leziunilor neuronilor din substanța cenușie din cornul anterior.

·       Introducerea vaccinării antipoliomielitice, a redus semnificativ incidenta

·       Eradicarea bolii in secolul XXI în opinia OMS

·   Excepțional boala paralitică poate apărea secundar vaccinării, 1 caz la 1 mil administrări

 

Epidemiologie

o   Omul este singura gazdă naturală

o   Elimină virusul rinofaringian în faza inițială, prin scaun săptămâni sau chiar luni.

o   Virusul vaccinal poliomielitic, poate recupera puterea patogenă în mediul extern cu posibilitatea contaminării subiecților receptivi.

oTransmiterea interumană – pe cale  fecal-orală prin intermediul apei sau alimentelor.

 

Patogenie

§  Virusul pătrunde rinofaringian sau digestiv determinând o viremie cu manifestări generale minime, cu fixare la nivelul cornului medular anterior și distrucția neuronilor motori periferici, corespunzând clinic bolii paralitice (1:100 cazuri inaparente)

 

Clinic

ØIncubația: 9-12 zile (extreme 5-35 zile)

Ø95% forme asimptomatice sau inaparente

ØPoliomielita abortivă, 4-8% din cazuri à febră (2-3 zile), cefalee, anorexie, vărsături, dureri abdominale.

ØPoliomielita nonparalitică à semne de iritație meningiană, modificări LCR similare altor enteroviroze.

ØForma paralitică – 0,1%, evoluție bifazică: inițial boala minoră (1-3 zile), urmată de o perioadă asimptomatică de 2-5 zile, după care apare boala majoră, paralitică.

ØPerioada de invazie (3-6 zile) –  febră, faringită, tulburări digestive, mialgii, rahialgii, hiperestezie cutanată, fasciculații musculare, tulburări sfincteriene (retenție), semne meningiene.

ØPuncția lombară evidențiază o meningită cu LCR clar, cu citologie moderată, proteinorahie normală sau moderat crescută (disociație citoalbuminică)

ØPerioada de stare – apariția paraliziilor, rapid instalate (48h)

ØCaracteristicile paraliziei in poliomielită: este flască, hipotonie musculară, ROT abolite, reflex cutanat plantar în flexie, fără tulburări de sensibilitate, cu atingere asimetrică, frecvent paraplegii sau monoplegie, excepțional cvadriplegie.

ØAfectează cu predilecție musculatura antero-externă a gambelor, cvadricepsul, deltoidul. Paraliziile se opresc în evoluție, moment în care pacientul devine afebril.

ØParaliziile din poliomielita au tendință la amiotrofie precoce și se asociază cu tulburări vasomotorii.

ØIn perioada de stare apar și alte manifestări: febră, dureri musculare, tulburări sfincteriene, sindrom meningean care regresează rapid. Examinarea LCR în această perioadă relevă un nr redus de elemente dar cu albuminorahie importantă.

Alte forme clinice

1.     Forma respiratorie bulbară à paralizii ale nervilor cranieni, palatale, faringiene, dispnee, afectare centrală cardiorespiratorie

2.     Alte forme respiratorii à paralizia musculaturii respiratorii, bronhoplegie, tulburări de deglutiție, tuse ineficientă, hipersecreție bronșică.

3.     Polioencefalita à confuzie, tulburări ale stării de conștiență, paralizii spastice sau ataxie, sindrom parkinsonian.

4.     Forma pseudogripală

5.     Forme meningiene

6.     Paralizie facială de tip periferic

7.     Miopericardită izolată

Complicații

·  Insuficiență respiratorie (paralizia musculaturii respiratorii, leziunile centrului medular sau leziuni centrale, obstrucția căilor respiratorii)

·       Miocardite, hemoragii gastrointestinale

·       Ileus paralitic, dilatație gastrică

Factori de risc pentru formele paralitice de poliomielită țin de sexul masculin, până la pubertate, sarcina avansată, efectuarea de efort fizic susținut în prodrom, inclusiv în primele 3 zile ale bolii majore, administrarea terapiei injectabil intramuscular cu 2-4 săptămâni anterior debutului (motiv pentru care este interzisă orice administrare de medicație intramusculară din ziua administrării vaccinului antipoliomielitic până la 30 zile postvaccinare), tonsilectomia – se asociază riscului crescut de apariție a formelor bulbare.

Diagnosticul pozitiv, sugerat de datele epidemiologice, clinic este confirmat prin izolarea virusului poliomielitic în prima săptămână din secrețiile faringiene, din scaun, din LCR și serologic prin reacția de neutralizare.

Diagnosticul diferențial se efectuează cu:

o    Paraliziile polio-like determinate de enterovirusul 71

o    Infecția cu virusul West Nile

oSindromul Guillan Barre – paralizii simetrice, bilateral, ascendente, cu pierderea sensibilității, disociație albuminocitologică.

Evoluție

§  Paraliziile se pot accentua în primele 1-3 zile, regresează în următoarele 2-3 săptămâni apo lent, astfel că la 9 luni se conturează sechelele: atrofie, tulburări trofice, tulburări de creștere la copil.

§  Studiile actuale au evidențiat prezența fragmentelor de genom viral în LCR la subiecții cu sindrom post-poliomielită, cu tulburări neuro-motorii la peste 15 ani de boala stabilizată.

Prognosticul in poliomielită este grevat de mortalitate în 5-10% din cazuri, mai mare în cazul formelor bulbare și sechelaritate.

Tratament

·       Boală de grup A, de declarare și spitalizare obligatorie:

o   Izolare în serviciile ATI pt formele severe cu fenomene de insuficiență respiratorie acută

o   Ventilația mecanică la pacienții cu indice de saturație < 50%

oDrenaj postural pt pacienții cu paralizii bulbare neasociate paraliziilor respiratorii spinale

o   Cateterism vezical

o   Se aplică căldură locală pentru reducerea durerii și spasmelor locale.

o   Se efectuează terapie fizică imediat după încetarea progresiei paraliziilor;

o   Management fizical și psihoterapie pe termen lung.

oLa distanță de ani față de episodul acut, se descrie sindromul postpoliomielitic, care constă în apariția de durere, atrofie musculară, fatigabilitate cronică

Profilaxie

o   Vaccinarea antipoliomielitică se poate efectua fie cu vaccinul cu virus inactivat, suspensie trivalentă, inactivat prin formol și beta propionolactonă cu administrare sc: trei doza de 0,5 ml la 4 săptămâni, începând de la 2 luni, cu rapel la 1 an, 5 și 10 ani.

o   Un alt tip de vaccin este cel cu virus atenuat, trivalent, primovaccinarea constând în administrarea per os a 3 doze 1 ml, lunar, începând de la 8 săptămâni, rapel după 1 an, 5 ani.

o   Avantajele acestei vaccinări sunt legate de reproducerea imunizării naturale la nivelul tubului digestiv.

o   Vaccinarea antipolio se asociază cu vaccinarea diftero-tetao-pertussis (DTP), antihaemofilus Hib (Pentacoq, Infanrix Polio-Hib)

o   Efecte secundare ale vaccinării antipoliomielitice:

§  Rar accidente neurologice (0,28-1,4/1 milion doze vaccinale), în anturaj, la subiecții nevaccinați.

§  Meningită cronică

§  Disfuncție neurologică progresivă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s